Cultură, creație și meșteșug de-a lungul timpului


În anul 1898 s-a înfiinţat în Pojorîta societatea de lectură „Munteanul”. În 1906 s-a construit un local nou pentru cabinetul de lectură „Munteanul”. A fost cunoscută şi sub denumirea de Casa naţională din Pojorîta. Aici se desfăşurau diferite manifestări cultural-artistice. Pe lângă cabinetul de lectură funcţiona şi o bibliotecă.

În anul 1928 a fost construită, prin contribuţia Preturii Plăsii Moldova şi a primăriei Pojorîta, un nou local pentru cabinetul de Lectură (Casa naţională).

În Pojorîta, exista pentru locuitorii germani un echivalent al Cabinetului de lectură, numit Kasino Verein sau Cazina. Aici se organizau diferite activităţi culturale şi sportive. La 22 martie 1923 s-a constituit în Pojorîta Asociaţia „Cercul de Gospodine”, filiala Societăţii naţionale. Asociaţia era coordonată de un comitet. Preşedinta comitetului era învăţătoarea Eugenia Zapraţan. Filiala avea trei secţii: atelier de industrie casnică, o bibliotecă populară, iar apoi un dispensar pentru sugari „Regina Maria”. Presa vremii („Universul” din 4 iulie 1938) menţiona faptul că la atelierul de ţesut al Cercului Gospodinelor din Pojorîta veneau fete de ţărani din diferite regiuni ale ţării. În 1924, la Primăria din Cernăuţi, cu prilejul dezvelirii Monumentului Unirii, la expoziţia de artă naţională a participat şi cercul gospodinelor din Pojorîta. Expoziţia a fost vizitată de Regele Ferdinand şi Regina Maria.

În anul 1933 a fost terminată clădirea Asociaţiei „Cercul Gospodinelor” (azi Căminul de Bătrâni). Presa vremii a elogiat efortul locuitorilor Pojorîtei sprijinit de autorităţile locale, de a edifica o construcţie multifuncţională: dispensar pentru copii, atelier de ţesătorie şi chiar cămin cultural.


Arta prelucrării lemnului


Gospodăria ţăranului român cuprinde obiecte de uz casnic, păstoresc şi de îmbrăcăminte. Având ca materie primă lemnul, meşterii locali înzestraţi cu har şi talent au creat obiecte cu multiple întrebuinţări ce impresionează prin frumuseţe şi eleganţă. Mobilierul casei ţărăneşti se remarcă printr-o ornamentică reprezentând elemente din natură (pomi, flori, frunze), cosmos (disc solar, stele), figuri geometrice (rombul, triunghiul, semicercul).

Una dintre piesele reprezentative ale artei în lemn este lada de zestre – componentă importantă a mobilierului ţărănesc cu care mireasa îşi aduce zestrea în casa mirelui şi era folosită pentru păstrarea hainelor de sărbătoare. Unul din obiectele cele mai comune şi mai diferit ornamentate este lingura care prin talentul artistic al meşterului lingurar, prin ornamentele executate, depăşeşte sfera folosinţii de uz casnic.

Arta populară reflectată în costumul popular

Portul popular este un element definitoriu al naţiunii române, un element de continuitate şi permanenţă alături de limbă, tradiţii şi obiceiuri.

Costumul popular bucovinean păstrează elemente de veche tradiţie cu substrat iliro-traco-dacic. Costumul popular din Pojorîta s-a conservat până astăzi în componentele sale. Au evoluat tehnicile de confecţionare, cromatica şi ornamentica.

Portul popular femeiesc este format din: cămaşă, cămeşoi, catrinţă (priştoare), bârnețul, brâul, bondiţa cu prim ţesut sau din blană de miel, cu blană de dihor, sumanul, cojocul, tulpanul, zăbrenicul. Costumul popular bărbătesc este compus din cămaşă, iţari, chimir (curea lată). Pe cap bărbaţii purtau pălărie şi iarna căciulă din blană de miel de culoare neagră.Opinca era purtată şi de femei şi de bărbaţi, se confecţiona din piele de vită sau porc bine prelucrată, se lega de picior cu nojiţe din lână neagră înfăşurate în jurul gleznei. Cu timpul opinca este înlocuită cu încălţăminte din piele: bocanci, ghete, cizme. Cizmele negre cu carâmbi înalţi şi tari completau costumul bărbaţilor din categoria socială înstărită.


Dansul popular

De secole s–au perpetuat tradiţiile, obiceiurile, folclorul, arta populară transmise până la creatorii populari contemporani, care duc mai departe ingeniozitatea şi acurateţea acestora. Acest tezaur se păstrează în mai toate satele noastre, dar cu precădere în cele din ariile de munte şi deal, de aceea se impune ca satul sa rămână şi mai departe păstrătorul autenticului românesc.
Dansul popular a exprimat optimismul românului în diferite împrejurări, transmis din generație în generație și supus transformărilor și adaptărilor. Din cadrul tradițional (hora, nunta), dansul popular a ajuns pe scenă, devenind atracția serbărilor și festivalurilor folclorice.

Comuna Pojorâta s-a bucurat de-a lungul timpului de ansambluri folclorice care să transmită tradiţia din generaţie în generaţie, iar în prezent există un număr de trei ansambluri folclorice: Ansamblul „Străjerii Bucovinei”, condus de instructor-coregraf Adrian Erhan, Ansamblul „Plaiurile Pojorâtei”, condus de instructor-coordonator Gheorghe Străjer şi Ansamblul „Piatra Străjii” condus de prof. Zlevoacă Constantin.