Pojorîta derivă din sl. pojar, „strajă”, cu semnificaţia de „locul sau satul străjii”, de la straja efectuată de străjerii pojorîteni pe Drumul de Nord al Moldovei, care unea Suceava cu Bistriţa din Ardeal. Locul cel mai potrivit pentru amplasarea străjerilor pentru paza acestui drum era defileul Cheile Pojorîtei.

Denumirea Pojorîta a fost atestată documentar în anul 1696, 7 august în Cartea de Judecată şi Hotarnica redactată de bătrânii satului Câmpulung şi de Dombrowski, reprezentantul regelui în timpul ocupaţiei poloneze.

Forma de organizare social-economică în evul mediu era obştea sătească. În secolele XIV-XV domnia a acaparat pământurile obştii pentru a le da în proprietate boierimii şi clerului. Astfel, o parte din braniştea domnească, Muntele Giumalău a devenit proprietatea Mănăstirii Suceviţa. Maria Jitniceroaia primeşte mai mulţi munţi din Ocolul Câmpulungului, prin hrisovul nepotului său, domnul Moldovei Ioan Grigorie Calimah.

Până la începutul secolului al XIX-lea, satul Pojorîta, din punct de vedere administrativ era dependent de Vatra Câmpulungului. Războiul ruso-turc (1768-1774), pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774) şi Convenţia de la Constantinopol (1775) au avut ca urmare instaurarea dominaţiei habsburgice în Nordul Moldovei, numită ulterior Bucovina. Stăpânirea habsburgică a anulat privilegiile acordate de domnii Moldovei, locuitorilor din satele Ocolului Câmpulung. Între locuitorii câmpulungeni şi funcţionarii Domeniului Cameral au izbucnit conflicte. Procesele cu statul austriac au durat până în anul 1866.

La 13 septembrie 1866 s-a încheiat învoiala cu comuna Pojorîta, care a primit 4098 iugăre şi 998 stânjeni pe munţii Măgura, Muncelul Horni, Runcul Secătura, Runcul Pârceu, Runcul Strâmturii şi Plaiul Tătarilor.

Comuna Valea Putnei (înfiinţată în 1783) a primit la 28 decembrie 1867, 528 iugăre şi 1392 stânjeni în Mestecăniş şi Pădurea Brezuca.

În 1805 s-au constituit colonii germane: Luisenthal (Fundu Moldovei) şi Pozoritta (Gutsgebiet – moşie cu administraţie specială) care îngloba cătunele actuale Handal administrativ, Handal Fundu Moldovei până la Pârâul Cailor, Cârstea şi Frumosul. Primul război mondial (1914-1918) va fi urmat de o perioadă de mişcări naţionale şi constituirea de noi state.

În anul 1917 românii bucovineni s-au înscris ca voluntari în armata română şi au luptat pentru dezrobirea ţinuturilor româneşti de sub stăpânirea străină contribuind la Actul Marii Uniri din 1918. Un exemplu au fost pojorîtenii Ştefan Corlăţan, Ilie Roată şi Bârgoan Ioan. Valorificarea resurselor naturale, începând cu secolul XX, a transformat Pojorîta dintr-un sat cu profil păstoresc în cel mai important centru economic de pe Valea Moldovei Superioare.